Studiul geotehnic (sau studiu geo), reprezintă prima etapă (de baza) a documentatiei tehnice necesara procesului de constructie a unui nou imobil sau de reabilitare, de consolidare, de modernizare a unui imobil vechi.

Realizarea studiului geotehnic, parte componentă a documentaţiei tehnice necesara atat autorizării executării lucrărilor de construcţie, cat siproiectului tehnic de construire a imobilului respectiv, este impusa la nivel legislativ prin lege (Legea nr. 50 din 29 iulie 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii, republicată, cu modificarile si completările ulterioare), normativul care reglementeaza acest lucru fiind NP 074/2007 privind documentatiile geotehnice pentru constructii, corelat cu standardele si normativele din domeniu.

Studiul geotehnic comprima o analiza complexa a terenului si a capacitatii acestuia de a suporta in conditii de siguranta viitoarea constructie.

• constructii civile (case, vile, blocuri ….)
• constructii industriale si comerciale (supermarketuri, hoteluri, clădiri birouri, scoli si grădinite, hale si depozite, etc.)
• constructii agrozootehnice
• constructii hidrotehnice
• turbine eoliene, constructii energetice si de telecomunicatii
• infrastructura pentru transport rutier (autostrăzi, drumuri nationale, drumuri judetene, drumuri comunale, centuri orase) feroviare(căi ferate, pasaje, tunele, ziduri de sprijin, poduri si podete), aerian (aeroporturi, piste), naval
• constructii edilitare si de gospodarie comunala
• imbunatatiri funciare

• cartarea (documentarea si recunoasterea amplasamentului);
• prospectarea terenului pe care va fi amplasata constructia prin foraje geotehnice / sondaje deschise (sant, put) / penetrari statice sau/si dinamice / cercetari geofizice (in functie de tipil constructiei, de regimul de inaltime, de destinatie etc.)
• prelevarea de probe de pamant (tulburate si netulburate) si de apa (daca este cazul);
• analiza in laboratoare de specialitate a probelor de roca recoltate (pentru identificarea parametrilor fizico-mecanici si pentru stabilirea gradului de agresivitate a apei asupra betoanelor si metalelor);
• intocmirea studiului geotehnic propriu-zis (prin interpretarea informatiilor obtinute din prospectiunea de teren si incercarile de laborator);
• verificarea documentatiei intocmite de catre un expert autorizat de ministerul de resort, la cerinţa Af. Aceasta ultima etapa are la baza intocmirea referatului geotehnic de verificare (cu stampila si semnatura de verificare).

• prezentare generala a obiectivului cercetarii geotehnice;
• date generale privind zona amplasamentului (conditii geologice, geomorfologice, meteo- climatice, hidrologice, hidrogeologice, seismice, adancimi de inghet, incarcari date de vant, incarcari date de zapada);
• observatii directe din teren (morfologia terenului, potentialul de alunecare, inclinarea terenului, prezenta sau absenta unor vechi constructii, prezenta sau absenta lucrarilor de imbunatatiri funciare, prezenta sau absenta lucrarilor edilitare (electricitate, gaze, canalizare, alimentare cu apa etc.);
• stratificatia terenului rezultata in urma prospectiunii geotehnice, reprezentata intr-o sectiune geologo-tehnica;
• valorile parametrilor fizico-mecanici rezultate in urma analizelor de laborator geotehnic, formulate in fisa complexa a lucrarii de prospectiune (foraj, sant);
• gradul de agresivitate al apei asupra betoanelor si metalelor – in cazul in care forajul a traversat stratul acvifer;
• incadrarea amplasamentului dupa riscul si categoria geotehnica;
• calculul terenului de fundare (presiuni conventionale/capacitati portante, estimarea tasarilor etc.);
• valori de calcul necesare proiectarii imobilului;
• stabilirea metodelor de fundare pretabile terenului cercetat (fundatii directe sau indirecte);
• concluzii si recomandari privind sistemul de fundare.

• destinatia viitorului imobil – de locuit, pensiune turistica, hala, birouri,
• amprenta la sol a imobilului (lungimea şi lăţimea imobilului proiectat – in functie de aceste elemente se stabileste conform stasurilor numărul de foraje geotehnice necesare);
• regimul de înăltime al clădirii – subsol, demisol, parter si număr de etaje (elemente care determina adancimea forajelor geotehnice);
• suprafata terenului pe care va fi amplasat viitorul imobil – orizontală / inclinată, in apropierea unor clădiri industriale sau lucrari de imbunatatiri funciare etc.;
• înclinatia terenului (aproximativa);
• apropierea terenului de apă (lac, parau, rau, mare);
• pereti comuni cu imobile existente (alipiri la calcan);
• locatia geografică exactă unde va fi construit imobilul;
• amplasamentul e liber sau nu de orice obligatii (trebuie evitata pozitionarea forajelor in zone cu retele edilitare – conducte subterane, cabluri electrice, etc.).

De toate aceste elemente depind pretul si calendarul de executie.